miercuri, 15 septembrie 2010

Vorbe în vânt...

Mă grăbesc să-i răspund Renatei, după cum i-am promis. De dragul discuţiei, pentru început şi totodată de încălzire, fac scurte comentarii la ultimele apariţii din "gară pentru noi". Să vadă că le-am citit!
Aşadar, a venit toamna. Şi simţul umorului nu ţi l-a acoperit. Părerea mea!
În privinţa evenimentelor mondene, deşi mă dau în vânt după ele ca şi peştele după lămâie, pot spune totuşi că doamnei Gabriela V. i se părea deja un pleonasm să i se tot spună "fi(i)rea"! Nu era suficient de "rea"?
Cu vântu' e o problemă. Dacă întregul nostru popor, în frunte cu cârmaciul, căruia totuşi, îi place să-i bată vântu' din pupa şi cu guvernul pe care-l binemerităm, reuşim să-l oprim, cei care s-au apucat să ridice în Dobrogea cel mai mare complex eolian din Europa, rămân fără obiectul principal. Spun asta pentru că, făcând o analiză a realizărilor pentru ieşirea din criză, singura realizare e vântu'.
Subscriu şi la pufnitu în râs atunci când ţi-aminteşti de afacerea pe cont propriu. Eu am avut succes cu zahărul cubic pe care mi-l dădea uneori bunica, în copilărie. L-am folosit la unele achiziţii importante, pe vremea aceea şi chiar m-a scăpat din unele încăierări cu copiii mai mari, în faţa cărora n-aş fi avut nicio şansă fără cubicul dulce din buzunar.
Şi uite că am ajuns la zi.
Uneori, lumea este mică. Poate fi şi neagră.
Depinde în ce situaţie te afli şi locul în care te găseşti.
Cred că cel mai important este să nutreşti speranţa că lumea poate fi şi bună, mai bună decât cea pe care o cunoaştem şi de care ne-am cam săturat.

7 comentarii:

  1. Iată-mă-s, la datorie! :)
    Citind.
    Citesc de sus în jos, normal, dar răspund de jos în sus, poate reuşesc să evit ultimul subiect (care la tine e primul!)
    Lumea poate fi şi bună. Dar nu aici. Nu în următorii zece ani. Ceea ce pentru noi cam echivalează cu "niciodată".
    Mă uit cu oarecare invidie la titlul blogului Theodorei: Hai, că se poate! Titlu de blog de om tânăr...
    Ai amintiri cu afaceri care n-au mers?
    De ce să nu le povestim cu toţii? (eu mai am una!, tot aşa, nemergătoare, tot moartă din faşă)... Putem face o antologie de afaceri nereuşite, urmate de pufneli în râs. Va fi intitulat "Ghidul micului afacerist începător". E inutil să înveţi pe cineva ce trebuie să facă: ori nu va urma sfatul, ori îl va urma, dar lui nu i se potriveşte reţeta ta. Mult mai bine e să-i spui de ce să se ferească, nu crezi?
    Pe mine vântu' mă înfioară. Şi când e substantiv comun, şi când e nume propriu. În al doilea caz îmi produce şi-un fel de greaţă.
    Oricât m-aş strădui să nu zic nimic de Gabi...
    Ai observat că, uneori, avea aşa nişte mici răbufniri, o apucau mici pandalii... în limbaj mai elegant s-ar zice că suprareacţiona. Acum să vedem: o să aibă mici pandelii? :))

    ps: mulţumesc că-mi răspunzi direct pe blogul tău. Asta mă face să consider "gara" importantă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe loc repaus! Îţi mulţumesc pentru răspunsul amabil. Nu uita, tu m-ai băgat în belea. Deja mă simt ca o haltă importantă.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu îţi doresc să ajungi un nod de cale ferată important!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulţumesc! Sper să nu mă cred deja şef de gară, neştiind cam ce face un acar. De aici plec. Dar, gata cu vorba... poftiţi, vă rugăm, în vagoane!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Deocamdată te-am montat în blogroll. Să te pot accesa uşor şi când nu treci prin gară.

    RăspundețiȘtergere
  6. Iar sunt în ceaţă. Dar la Mila 23, satul meu natal, ceaţa era semn pentru ziua frumoasă ce va urma.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce n-ai înţeles?
    Blogrollul e coloana aia pe care vizualizezi blogurile preferate, pe care le citeşti cel mai adesea.
    Mă bucur că te-ai născut la Mila 23!
    Iubesc Delta ca pe Munţii Carpaţi Meridionali.
    Sunt locuri care ne supravieţuiesc şi ne marchează. Pe viaţă. Pe viaţă şi pe moarte. :)

    RăspundețiȘtergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".