luni, 24 septembrie 2012

Romulus Vulpescu


Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
Cheamă, pleacă, vine, este !
Vine vama să-mi măsoare porţia de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar.
Vine vestea să-mi strecoare că respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.
Vine vârsta când dogoare patul de coşmar,
Vine vârsta de rigoare şi de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa când mioare în folclor tresar.
Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,
Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă
Cheamă, pleacă, vine, este !

5 comentarii:

  1. "În fiecare zi, ne batem joc
    De păsări, de iubire şi de mare,
    Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
    Rămâne un deşert de disperare.

    Ne amăgeşte lenea unui vis
    Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
    Ne reculegem într-un cerc închis
    Ce nu permite ochilor s-admire;

    Ne răsucim pe-un aşternut posac,
    Însinguraţi în doi, din laşitate,
    Minţindu-ne cu guri care prefac
    În zgură sărutările uzate;

    Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
    Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
    Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
    Ca să mai ştim că dragostea există.

    În fiecare zi, ne batem joc
    De păsări, de iubire şi de mare,
    Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
    Rămâne un deşert de disperare."

    Dumnezeu să-l ierte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anastasia, iartă-mă că-ţi răspund cu aşa mare întârziere... La scrisori răspundeam rapid (de multe ori aveam răspunsul pregătit), era parcă mai simplu, aveam foaia de hârtie pregătită, verificam cerneala din stilou (îmi plăcea şi-mi mai place să scriu cu stiloul) şi mă apucam de scris, după ce primeam scrisoarea. Necazul mare era că scrisoarea se lăsa mult, prea mult aşteptată.
      Acum e mai simplu. Ai laptop.
      Dar, se întâmplă să nu ai curent, bine - ai baterie. N-ai semnal, aştepţi sau schimbi locul. N-ai chef, trece. N-ai timp... e o problemă.
      Îţi mulţumesc pentru cele cinci strofe pe care le-ai aşternut pe blogul lui Ifim.
      Dumnezeu să-l ierte!

      Ștergere
    2. Recitind, trebuie să vin cu o rectificare, sau precizare:
      Dumnezeu să-l ierte pe Romulus Vulpescu şi să-l odihnească-n pace. Nu este vorba de Ifim. Săracul de el, încă nu a făcut nimic ca să se odihnească. Şi nici Bunul Dumnezeu deocamdată nu are ce să-i ierte lui Ifim.:)

      Ștergere
  2. Da, Dumnezeu sa-l odihneasca! Si eu i-am inchinat o postare cand a incetat din viata. A fost un mare erudit, un om pe care l-am pretuit. Pacat ca a murit aproape uitat de o societate ce nu mai are repere culturale reale.
    O zi buna sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Dumnezeu să-l odihnescă!
      Iartă-mă pentru răspunsul întârziat, am fost un pic plecat. Eşti o prezenţă încântătoare pe acest modest blog al lui Ifim. Te admir, am să te vizitez (împreună cu Baghi) şi-ţi mulţumim amândoi: eu cu o scuză, el cu un miaupupic! Zile din ce în ce mai bune!:)

      Ștergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".