 |
| Cel mai mare campion |
 |
| Senator |
 |
| Ifim |
Ivan, Trifon şi Ifim,
dacă s-ar întâlni,
ar fi sublim!
marți, 30 aprilie 2013
Doar trei, din Mila 23
Ivan, Trifon şi Ifim,
dacă s-ar întâlni,
ar fi sublim!
luni, 29 aprilie 2013
Doi ani, două luni şi două săptămâni
Atât a durat experienţa mea la MECHEL SERVICE ROMANIA SRL, punctul de lucru Depozitul Târgovişte.
Mâine, 30 aprilie 2013, acesta se desfiinţează.
În ceea ce mă priveşte, este deja o coincidenţă, 30 aprilie 2005 fiind ziua în care am desfiinţat şi UM 1303, unitatea din garnizoana Teiş, locaţia acesteia fiind exact în partea opusă a oraşului Târgovişte, faţă de locul depozitului despre care vorbesc.
Aceste două lucruri fiind trecute în CV-ul meu, probabil că nu se mai încumetă nimeni să mă angajeze, ca să nu cădem în perseverenţă.
Cred că nici faptul că am participat, în 1983, în fruntea unui detaşament de 80 militari, la pozarea cablurilor în Ecluza de la Cernavodă şi mai ales, la ridicarea primelor două reactoare, tot de pe acolo, nu mă mai ajută la nimic.
Mâine, 30 aprilie 2013, acesta se desfiinţează.
În ceea ce mă priveşte, este deja o coincidenţă, 30 aprilie 2005 fiind ziua în care am desfiinţat şi UM 1303, unitatea din garnizoana Teiş, locaţia acesteia fiind exact în partea opusă a oraşului Târgovişte, faţă de locul depozitului despre care vorbesc.
Aceste două lucruri fiind trecute în CV-ul meu, probabil că nu se mai încumetă nimeni să mă angajeze, ca să nu cădem în perseverenţă.
Cred că nici faptul că am participat, în 1983, în fruntea unui detaşament de 80 militari, la pozarea cablurilor în Ecluza de la Cernavodă şi mai ales, la ridicarea primelor două reactoare, tot de pe acolo, nu mă mai ajută la nimic.
duminică, 28 aprilie 2013
Flori în dar
A dărui flori este o tradiţie aproape universal răspândită.
Dăruim flori pentru a ne manifesta admiraţia, respectul, dragostea sau pentru a mulţumi.
Şi asta pentru că floarea este frumuseţea supremă sau absolută, aşa cred.
Astăzi, într-o zi minunată de Florii, urez un sincer "La mulţi ani" alături de toate sentimentele curate de care sunt capabil, tuturor celor care poartă nume de floare.
E ca şi cum v-aş dărui flori, fără să le rup.
Dăruim flori pentru a ne manifesta admiraţia, respectul, dragostea sau pentru a mulţumi.
Şi asta pentru că floarea este frumuseţea supremă sau absolută, aşa cred.
Astăzi, într-o zi minunată de Florii, urez un sincer "La mulţi ani" alături de toate sentimentele curate de care sunt capabil, tuturor celor care poartă nume de floare.
E ca şi cum v-aş dărui flori, fără să le rup.
 |
| trandafir foto Ifim |
sâmbătă, 27 aprilie 2013
Floare
Veniţi, veniţi să vedeţi floarea
şi s-ascultaţi privighetoarea!
 |
| Floarea mea Dana, astăzi, 27 aprilie 2013 |
miercuri, 24 aprilie 2013
Răsplata
Tiberiu Mihail Milea
Am onoarea să vă salut !
 |
| Când am fraţii lângă mine, totul este bine - Tiberiu Mihail Milea |
Nu voi uita niciodată ce aţi facut pentru mine într-un moment al meu de rătăcire. Pot spune că datorită dumneavoastră am ajuns cu picioarele pe pământ şi m-am trezit la realitate. Aţi avut încredere în mine că nu voi mai greşi şi că voi fi un exemplu pentru colegii mei...
Aţi avut dreptate!
Acum sunt subofiţer la UM 01448 Slobozia şi îmi doresc să pot ajunge chiar în corpul ofiţerilor. Între timp am terminat facultatea şi ţin funcţia de (...) prin cumul.
Am muncit foarte mult să ajung aici şi fără sprijinul şi înţelegerea dumneavoastră poate nu aş fi ajuns.
Vă mulţumesc şi vă doresc multă sănătate!
24 aprilie 2013
luni, 22 aprilie 2013
Gheorghe
.jpg) |
| StGeorge-RussianMuseum |
Pe 23 aprilie, aproape toate Bisericile tradiţionale îl pomenesc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe sau George (c.275/280-d.23 aprilie 303), care este un sfânt megalomartir.
Acesta este patronul spiritual al mai multor regiuni şi ţări, printre care Rusia, Anglia, Grecia, Portugalia şi al mai multor oraşe, dintre care amintesc Moscova, Londra, Barcelona şi Rio de Janeiro.
În România este ocrotitor al oraşelor Botoşani, Drobeta Turnu-Severin şi Timişoara, ca să nu mai vorbesc de localităţile care-i poartă numele şi de faptul că şi un braţ al Dunării este denumit astfel.
De asemenea, numeroase biserici şi lăcaşe de cult au hramul sau poartă numele Sfântului Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă.
În Armata Română, Sfântul Gheorghe este ocrotitorul Forţelor Terestre, care sunt şi au fost dintotdeauna cea mai numeroasă componentă a oştirii, capabilă să angajeze şi să desfăşoare lupte, bătălii şi operaţii, uneori fără sprijinul celorlalte componente ale armatei.
În viaţa mea am avut şi mai am multe persoane care poartă acest frumos nume, Gheorghe, George sau Gheorghiţa, prieteni, rude, colegi, şefi, subordonaţi sau cunoştinţe.
Trei de Gheorghe şi-au pus amprenta asupra educaţiei şi carierei mele.
Îi numesc aici pe Gheorghe Toma, un om deosebit şi profesor excepţional, tanchist şi pe foştii mei comandanţi, Gheorghe Jilavu şi mai ales, Gheorghe Fratu, tanchist, oameni de o calitate remarcabilă, cărora le voi purta respect şi recunoştinţă toată viaţa.
Tuturor celor nominalizaţi sau nu, le doresc viaţă lungă, bunăstare şi tot binele din lume.
Lor şi tuturor celor care poartă acest nume, le dedic această postare.
Gheorghe, George, Gheorghiţa, Georgeta, Gina,
La mulţi ani!
La mulţi ani!
Ce ruşine poate fi mai mare?
Ce ruşine poate fi mai mare ca atunci când
ţi-ai proslăvit conducătorul, chiar dacă-l credeai nebun,
iar mai apoi, să-l prinzi ca pe un câine
şi să-l împuşti, în ziua sfântă, de Crăciun?!
Ce ruşine poate fi mai mare
ca atunci, când din surghiun, îţi vine Regele în ţară,
iar tu să te-njoseşti, să-i ceri şi viză,
să nu-L primeşti şi să-L tratezi ca pe-o valiză?!
Ce ruşine poate fi mai mare,
să-ndemni poporul spre "Caritas",
când între timp, prin şmecherii bizare,
tu, banii tuturor, i-ai şi retras?!
Ce ruşine poate fi mai mare,
acesta îmi e doar cuvântu'...
Tu să-l încurajezi, la furt, pe Vântu,
iar mai apoi să te prefaci că plouă?!
Ce ruşine poate fi mai mare,
să fii recunoscut căpitan de nave,
cel mai bun de peste mări şi zări,
iar sub oblăduirea ta să dispară flota acestei ţări?!
Ce ruşine poate fi mai mare
să-i umileşti pe-ostaşi, ca pe nişte derbedei,
iar mai apoi, "la apelul bocancilor",
din cei de "lume bună" să faci zeci şi sute de colonei...
Ifim - 21 aprilie 2013
duminică, 21 aprilie 2013
De ziua unui prieten
Astăzi, 21 aprilie 2013, comandantul Batalionului 22 Transport "Dâmboviţa",
colonelul Valentin Sandu, împlineşte 50 de ani!
Îmi permit să-i fac o urare
la aşa mare aniversare:
La mulţi ani, cu sănătate,
că-i mai bună decât toate!
Împliniri să ai cu carul,
şi să ne menţii sus, moralul!
Bucurii, cât monumentul,
şi să nu uiţi să uzi momentul!
Succese cu unitatea,
căci ştii să împarţi dreptatea!
Respect, stimă şi onoare,
fără nicio derogare,
pentru cei ce mai sunt vii
şi poartă haine kaki!
Demnitate, pe-ntreg meleagul,
pentru cei ce ţin sus steagul!
Să-ţi văd şi stele pe umeri,
atâtea, câte poţi să numeri!
Acestea nu sunt balade,
prietene şi camarade!
La mulţi ani! - Ifim, 21 aprilie 2013
foto Ifim
sâmbătă, 20 aprilie 2013
Campionatul Mondial de Snooker ¤¤¤2013¤¤¤
Astăzi începe Campionatul Mondial de Snooker.
Dacă nu mergeţi la biserică, dar staţi în faţa televizorului, uitaţi-vă pe EUROSPORT şi EUROSPORT 2!
Nu vă veţi enerva, nu vă veţi certa şi nu veţi regreta!
Lăsaţi naibii politica, intrigile, haosul, terorismul, reţetele culinare inaccesibile şi toate celelalte prostii pe care le vedem aproape perpetuu.
Nu-i musai să jucăm Snooker.
Este de ajuns ca să-l privim!
Nu rataţi Campionatul Mondial de Snooker 2013!
Dacă nu mergeţi la biserică, dar staţi în faţa televizorului, uitaţi-vă pe EUROSPORT şi EUROSPORT 2!
Nu vă veţi enerva, nu vă veţi certa şi nu veţi regreta!
Lăsaţi naibii politica, intrigile, haosul, terorismul, reţetele culinare inaccesibile şi toate celelalte prostii pe care le vedem aproape perpetuu.
Nu-i musai să jucăm Snooker.
Este de ajuns ca să-l privim!
Nu rataţi Campionatul Mondial de Snooker 2013!
Şapte foşti câştigători ai trofeului vor participa la turneul care va trage cortina peste sezonul 2012-2013
Eurosport
A 76-a ediţie a Campionatului Mondial de Snooker se anunţă foarte deschisă, respectând astfel tiparul din această stagiune, când niciun jucător nu s-a impus în două turnee importante pe puncte. Astfel, pentru prima oară după mulţi ani, nu se poate spune cu certitudine că există un favorit clar, asta în ciuda faptului că la start se vor afla nu mai puţin de şapte foşti câştigători ai trofeului: John Higgins, Mark Williams, Ronnie O’Sullivan, Peter Ebdon, Shaun Murphy, Graeme Dott şi Neil Robertson.
Deşi a luat o pauză lungă după ce a cucerit titlul în 2012 şi a absentat de la aproape toate competiţiile desfăşurate de atunci, O’Sullivan nu poate fi trecut cu vederea atunci când vine vorba despre lupta pentru victorie. Englezul în vârstă de 37 de ani, despre care specialiştii spun că este cel mai talentat jucător din istorie, va încerca să îşi treacă în palmares un nou triumf la Crucible, iar dacă va reuşi, va deveni doar al şaptelea jucător cu cel puţin cinci titluri la Campionatul Mondial.
Această performanţă o vizează şi John Higgins, care a câştigat ultima oară trofeul în 2011. La precedenta ediţie, scoţianul a dezamăgit, fiind învins în turul secund de compatriotul său, Stephen Hendry. Acum, Higgins va încerca să facă uitat rezultatul de anul trecut şi să aibă un parcurs cât mai lung, care să se încheie cu o nouă victorie. În cazul în care asta se va întâmpla, Higgins va putea spera în continuare la egalarea recordului stabilit de Hendry în epoca modernă (şapte trofee la Crucible).
Lider în clasamentul mondial, Mark Selby va fi şi el un favorit la ediţia din 2013. Sezonul acesta, jucătorul englez s-a impus la Campionatul Regatului Unit, dar şi la alte două turnee mai mici (Clasicul Paul Hunter şi Openul Munich), iar forma arătată de fiecare dată când a câştigat a fost impresionantă. Finalist la Campionatul Mondial în 2007, Selby se află pe jumătatea inferioară a tabloului de concurs, acolo unde mai sunt Neil Robertson, Mark Williams şi Ding Junhui.
Acesta din urmă rămâne în continuare principala speranţă a Asiei la un titlu suprem. Cap de serie numărul zece la competiţia care se va desfăşura la Sheffield, chinezul în vârstă de 26 de ani nu se simte bine la Crucible, doar o singură dată în şase prezenţe trecând de turul secund. Cu toate acestea, Ding Junhui trebuie luat în seamă, mai ales după ce a câştigat a doua ediţie a Players Tour Championship, în urma unei finale cu Neil Robertson (foto).
Australianul a câştigat titlul mondial în 2010, devenind doar al doilea jucător de la Antipozi care a reuşit această performanţă, după Horace Lindrum, în 1952. Triumfător în luna martie la Openul Chinei (prima sa victorie importantă din ultimii trei ani), Robertson a prins şi mai multă încredere, iar acum speră să arate acelaşi nivel de joc şi la Crucible, unde un parcurs cât mai lung îi poate aduce şi primul loc în ierarhia mondială.
În 2011, după finala pierdută în faţa lui John Higgins, foşti şi actuali jucători au declarat că Judd Trump reprezintă viitorul acestui sport. De atunci, englezul a câştigat Campionatul Regatului Unit şi prima ediţie a Campionatului Internaţional, confirmând că este unul dintre jucătorii de top din circuit. La ediţia din 2013 a Mondialului, Trump a fost repartizat în partea superioară a tabloului, ceea ce înseamnă că îi poate întâlni în fazele superioare pe Shaun Murphy, John Higgins sau Ronnie O’Sullivan.
Meciurile din primul tur la Campionatul Mondial:
– Ronnie O’Sullivan – Marcus Campbell
– Ali Carter – Ben Woollaston
– Stuart Bingham – Sam Baird
– John Higgins – Mark Davis
– Shaun Murphy – Martin Gould
– Graeme Dott – Peter Ebdon
– Matthew Stevens – Marco Fu
– Judd Trump – Dominic Dale
– Neil Robertson – Robert Milkins
– Ricky Walden – Michael Holt
– Mark Williams – Michael White
– Stephen Maguire – Dechawat Poomjaeng
– Mark Allen – Mark King
– Ding Junhui – Alan McManus
– Barry Hawkins – Jack Lisowski
– Mark Selby – Matthew Selt
Turneul de la Crucible se va desfăşura între 20 aprilie şi 6 mai, şi va putea fi urmărit, în direct, la Eurosport, Eurosport 2, dar şi pe internet, la adresa www.eurosportplayer.ro.
sâmbătă, 13 aprilie 2013
San Francisco
Dac'aş putea,
aş zbura,
direct,
spre
San Francisco!
Şi aş face asta
doar cu tine,
şi de dragul tău!
Doamne,
ce mi-ar mai plăcea,
ca-n zbor,
din când în când,
ţinându-ne de mână,
doar ca să te sperii,
eu să mă prefac
că mor.
Undeva,
acolo,
pe deasupra,
Atlanticului,
într-un minut
când tu ai aţipi
un pic
în acel zbor,
eu m-aş opri
doar pentru
o clipă ca
să-ţi văd faţa,
cea minunată
şi uimită,
ca şi o rază
străpunsă
de-un nor.
Acolo,
pe deasupra
Atlanticului,
poate ai vrea să
ne iubim?!
Dar vântul
e prea puternic,
şi treaba asta
hai să o lăsăm
pe mai târziu.
Şi în zbor,
visând la
San Francisco,
privindu-ţi ochii,
cei frumoşi,
dar
închişi în zbor,
de dragul tău,
mi-aş închipui,
şi-aş suferi,
şi-aş fi gelos
că vântul,
e cel care
te pipăie,
de zor,
şi-ţi umblă
prin păr
şi te sărută
ca pe o pradă
rătăcită-n
nor.
Iar după acest zbor,
ca un fior,
când am ajuns, la
San Francisco,
vom căuta, acel loc,
de pe pod.
De unde-şi iau zborul
sufletele triste,
căci în viaţa lor,
ca o uimire,
au avut noroc
şi bani,
dar nu
şi iubire.
Şi aşa,
ţinându-ne,
de mână
noi doi vom sări
de pe acel pod
şi vom deveni
doar tu şi eu...
Iar
Podul de la
San Francisco...
Probabil că
ne va iubi mereu.
ifim, 13 aprilie 2013
aş zbura,
direct,
spre
San Francisco!
Şi aş face asta
şi de dragul tău!
Doamne,
ce mi-ar mai plăcea,
ca-n zbor,
din când în când,
ţinându-ne de mână,
doar ca să te sperii,
eu să mă prefac
că mor.
Undeva,
acolo,
pe deasupra,
Atlanticului,
într-un minut
când tu ai aţipi
un pic
în acel zbor,
eu m-aş opri
doar pentru
o clipă ca
să-ţi văd faţa,
cea minunată
şi uimită,
ca şi o rază
străpunsă
de-un nor.
Acolo,
pe deasupra
Atlanticului,
poate ai vrea să
ne iubim?!
Dar vântul
e prea puternic,
şi treaba asta
hai să o lăsăm
pe mai târziu.
Şi în zbor,
visând la
San Francisco,
privindu-ţi ochii,
cei frumoşi,
dar
închişi în zbor,
de dragul tău,
mi-aş închipui,
şi-aş suferi,
şi-aş fi gelos
că vântul,
e cel care
te pipăie,
de zor,
şi-ţi umblă
prin păr
şi te sărută
ca pe o pradă
rătăcită-n
nor.
Iar după acest zbor,
ca un fior,
când am ajuns, la
San Francisco,
vom căuta, acel loc,
de pe pod.
De unde-şi iau zborul
sufletele triste,
căci în viaţa lor,
ca o uimire,
au avut noroc
şi bani,
dar nu
şi iubire.
Şi aşa,
ţinându-ne,
de mână
noi doi vom sări
de pe acel pod
şi vom deveni
doar tu şi eu...
Iar
Podul de la
San Francisco...
Probabil că
ne va iubi mereu.
ifim, 13 aprilie 2013
vineri, 12 aprilie 2013
Corola lumii
Am auzit de o corolă a lumii!
mi-au şoptit străbunii,
s-o iau uşor, că mă aşteaptă ea.
Corola lumii, aşa, cum o văd eu,
este o floare, cu şapte petale.
Numai că, fiecare petală, mereu,
trebuie privită, udată, iubită... la greu!
În această dimineaţă
eu vă dăruiesc
mai multe flori.
Fiecare floare, fiind dăruită,
are ascunse, mai multe comori.
Nu trebuie să alergaţi
după ele.
Comorile la care visaţi
sunt aici, în petalele
acestor flori:
sârguinţa
smerenia
dărnicia
răbdarea
modestia
abstinenţa.
Aceste comori sunt în noi.
Dar pe lumea asta mai sunt
şi alte comori.
Pe care le putem descoperi,
dacă ne alergăm,
desculţi,
prin iarbă,
uneori.
Ifim, 12 aprilie 2013
foto Ifim
miercuri, 10 aprilie 2013
Peştişorul de aur
Doi vecini de la Reghin,
un ungur şi un român,
prieteni la cataramă,
şi cuscri, de bună seamă,
cu o zi-nainte de pască,
au plecat să pescuiască.
Pentru astă aventură,
ei s-au pregătit o lună,
în taină, punând deoparte,
numai scule, ca la carte.
Iar ca foarte buni amici,
băut-au zeci de palinci.
Pe motiv că merg la piaţă,
chiar atunci, de dimineaţă,
cei doi "fraţi" şi buni amici,
au întins-o la plătici,
spre o apă, mai de şes,
cam la trei ore de mers.
Ajunşi în punctul vizat,
în grabă s-au apucat,
şi chiar la locul momit,
au trecut la pescuit.
Peste-acea baltă măruntă
s-a lăsat linişte cruntă.
După-un timp, nedefinit,
cam cum e la pescuit,
pe la al treilea cântat de graur,
ungurul prinse un peştior de aur!
- Scapă-mă de suferinţe
şi-ţi îndeplinesc trei dorinţe,
zise peştişorul din gură,
să n-ajungă la saramură.
Ungurul, văzându-l speriat,
pe loc s-a îmbunat
şi nici nu a mai negociat.
- Peştişorule de aur, dacă vrei,
uite ce-ţi propun, nu trei,
ci o singură dorinţă-mi pun.
Dar mi-o îndeplineşti întocmai,
şi faci exact cum îţi spun:
Nici nu visam la acest moment,
pentru că n-aveam destul ciment,
deci, vreau ca în jurul ţinutului unguresc
să-mi faci un zid chinezesc!
Dar cu mult mai mare şi tare,
să se-ntindă dincolo de zare,
şi mai înalt, s-ajungă la cer,
să-i protejeze pe unguri,
ca pe cel mai scump mister!
Un zid gros şi trainic,
cât un munte de falnic,
nici apa să nu se scurgă...
Zicând acestea-ntr-un sfârşit,
scăpă peştişorul de aur, mulţumit.
Bineînţeles, că toate astea le spuse
în limba ungurească, chiar şoptit,
dar peştişorul înţelese şi se duse...
În ăst timp, românul uimit,
invidios şi nedumerit,
a tot privit spre-al său amic,
supărat că nu l-a înţeles,
dar mai ales că, n-a prins nimic.
Un vânt, ca o melodie,
a dat să adie,
iar ungurul începu
să cânte de bucurie.
Românul s-a întristat şi mai mult
adunând în sufletul său mult tumult...
Cu rugăciuni rostite-n gând şi suferinţe
aruncă undiţa în vânt, lângă un plaur,
şi-nchise uşor ochii, visând la un tezaur.
La nu mult timp după aceea,
avu o scurtă trăsătură
şi dintr-o simplă smucitură,
a scos din apă acelaşi peştişor de aur.
- Omule bun, te rog să îmi dai drumul,
şi să mă arunci înapoi, în mediul meu,
iar eu îţi voi îndeplini trei dorinţe
şi-ţi voi fi recunoscător mereu.
Fără să stea mult pe gânduri, românul
fu de acord şi se învoi, ca şi primul.
Şi tot la o singură dorinţă, din trei,
dar cu o condiţie, ca şi amendament,
să-i spună peştişorul ce dorinţa a îndeplinit
ungurului, anterior sau precedent.
Peştişorul de aur a povestit clar şi curent
iar românul, prieten cu ungurul,
a ascultat atent.
Apoi, dorinţa-i fu scurtă şi clară,
ca o clipire din pleoapă:
Acel zid unguresc, ca o groapă,
Ifim, 10 aprilie 2013
marți, 9 aprilie 2013
Viaţa mea, o ciornă
Astăzi am ajuns
din viaţa mea.
54 scrie pe ea.
Îi mulţumesc Lui,
Dumnezeu,
şi tuturor celor
care m-au ajutat,
să ajung până aici,
la 54 de ani împliniţi.
Un mare regret,
ca un sentiment unic,
mă copleşeşte şi-mi spune că,
până acum, cu viaţa mea,
nu am făcut nimic.
Şi mai simt ceva ciudat,
ca pe cel mai mare păcat,
acum, aici, la această bornă...
Că viaţa mea,
a fost o ciornă.
Iară viaţa,
ca o ciornă,
este ultima licornă... Ifim, 9 aprilie, 2013
duminică, 7 aprilie 2013
Alocuţiunea comandantului
Doamnelor,
domnişoarelor,
domnilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, gradaţi, soldaţi
Onorată asistenţă,
Astăzi, am o misiune tristă.
Deşi onorantă, misiunea mea de azi, este de neinvidiat.
Chiar dacă o fac, cu sentimentul datoriei împlinite, ceea ce o să vă spun acum, este nespus de trist.
Dar cert, la 30 aprilie, anul curent (2005)
Batalionul 1 Tancuri "Vlad Ţepeş"
se desfiinţează, deci, nu va mai exista.
Ceremonialul militar la care participăm este legat de acest fapt şi de momentul despărţirii unităţii de
Drapelul de Luptă.
Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia noastră (vorbesc în numele unităţii) şi vă rog, să-mi permiteţi să prezint, câteva din realizările unităţii, personalităţile care şi-au legat numele de această unitate şi câteva aspecte legate de prezenţa tancurilor şi a tanchiştilor în garnizoana Târgovişte.
La început însă, vă rog să păstrăm un moment de reculegere pentru toţi cei care nu mai sunt, dar au servit patria, sub drapelul de luptă al acestei brave unităţi!
Şi în memoria colegului nostru, sg.maj. Andrei Alin, care s-a stins din viaţă, pe 31 ianuarie 2005, la nici 33 de ani, fiind victimă, a unei misiuni, legate de desfiinţarea unităţii.
Vă mulţumesc!
Istoria tancurilor pe meleagurile dâmboviţene a început la 1 ianuarie 1921, când a luat fiinţă întâia unitate de tancuri din România, "Regimentul carelor de luptă".
În perioada anilor 1925-1930 în structura unităţii s-au produs modificări, cele mai semnificative constând în desfiinţarea subunităţilor de motomitraliere şi înfiinşarea altui batalion de tancuri.
Primul eveniment important din viaţa unităţii l-a constituit primirea, în anul 1929, a primului Drapel de Luptă, ca simbol al onoarei şi gloriei militare.
La 1 noiembrie 1939, Regimentul carelor de luptă s-a transformat în Regimentul 1 Care de Luptă, concomitent cu înfiinţarea, la Bucureşti, a Regimentului 2 Care de Luptă.
1941-1945 este perioada în care tanchiştii dâmboviţeni au participat la războiul mondial, al doilea, şi pe frontul de est, ca şi pe cel din vest.
Eroi tanchişti dâmboviţeni, precum Viorel Mărcianu, Ion Giorgi, Virgil Negoescu, Ioan Roşescu, Valentin Dobrescu, David Ionescu, Petre Preda şi mulţi, mulţi alţii, îşi au numele înscris în Carta Nemuririi Neamului Românesc.
Unitatea noastră a fost permanent restructurată, încă de la înfiinţare, că aşa e firesc.
Dar astăzi, eu vă vorbesc, despre un lucru total, nefiresc.
Iată care au fost aceste restructurări şi transformări:
... (listă lungă)
Onorată asistenţă,
Atunci când tanchiştii au avut posibilitatea să vorbească despre complexitatea şi importanţa tancului, obişnuiau să-l prezinte la superlativ.
Rar s-a încumetat cineva să prezinte realitatea, adică adevărata soartă şi viaţă a tanchistului, răceala oţelului, praful şi noroiul, arşiţa şi ploaia, zgomotul infernal, hainele îmbâcsite de motorină şi sudoare, lumina violentă, precum şi alte neplăceri, toate acestea fiind chiar acelea care l-au făcut de invidiat!
De obicei, discursurile despre tanchişti aveau un ton optimist, fiind presărate cu citate celebre.
Iată că a venit momentul să spun că acele fraze iscusite nu-şi mai au rostul.
Desigur, pledoariile "pro tanc" făcute în spiritul tradiţiilor de luptă sunt mereu suspectate de un inerent subiectivism şi sentimentalism generate de "dragostea de armă".
Acest "defect profesional" însă nu ne împiedică să privim cu respect şi căldură înapoi, în trecutul trupelor de tancuri şi cu simţ critic faţă de momentele mai puţin faste din evoluţia acestora.
Apreciez că desfiinţarea unităţii noastre poate fi considerată ca un moment mai puţin fast din evoluţia tancurilor şi a structurilor de tancuri.
Aceasta este realitatea!
Chiar dacă ne doare, trebuie s-o acceptăm.
Şi trebuie s-o acceptăm pentru că suntem obligaţi să promovăm interesele naţiei române, într-un context generator de riscuri şi ameninţări la adresa umanităţii, iar responsabilităţile pe care România şi le-a asumat ca membru al alianţei Nord-Atlantice ne fac să fim părtaşi la realizarea acestui deziderat.
În Târgovişte nu mai sunt tancuri.
Dar noi, tanchiştii, am rămas!
Asta înseamnă că, spiritul nostru, al tanchiştilor, ca şi spiritul lui Vlad Ţepeş, va continua să existe!
Fie ca prestigiul Batalionului 1 Tancuri "Vlad Ţepeş" să rămână neştirbit, iar amintirea U.M.01303, 13 martie, cum îi spun eu, mereu frumoasă, ca o primăvară!
8 aprilie 2005
Lt.col. Trofimov Ifim, ultimul comandant al Batalionului 1 Tancuri "Vlad Ţepeş"
domnişoarelor,
domnilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, gradaţi, soldaţi
Onorată asistenţă,
Astăzi, am o misiune tristă.
Chiar dacă o fac, cu sentimentul datoriei împlinite, ceea ce o să vă spun acum, este nespus de trist.
Dar cert, la 30 aprilie, anul curent (2005)
Batalionul 1 Tancuri "Vlad Ţepeş"
se desfiinţează, deci, nu va mai exista.
Ceremonialul militar la care participăm este legat de acest fapt şi de momentul despărţirii unităţii de
Drapelul de Luptă.
Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia noastră (vorbesc în numele unităţii) şi vă rog, să-mi permiteţi să prezint, câteva din realizările unităţii, personalităţile care şi-au legat numele de această unitate şi câteva aspecte legate de prezenţa tancurilor şi a tanchiştilor în garnizoana Târgovişte.
La început însă, vă rog să păstrăm un moment de reculegere pentru toţi cei care nu mai sunt, dar au servit patria, sub drapelul de luptă al acestei brave unităţi!
Şi în memoria colegului nostru, sg.maj. Andrei Alin, care s-a stins din viaţă, pe 31 ianuarie 2005, la nici 33 de ani, fiind victimă, a unei misiuni, legate de desfiinţarea unităţii.
Vă mulţumesc!
Istoria tancurilor pe meleagurile dâmboviţene a început la 1 ianuarie 1921, când a luat fiinţă întâia unitate de tancuri din România, "Regimentul carelor de luptă".
În perioada anilor 1925-1930 în structura unităţii s-au produs modificări, cele mai semnificative constând în desfiinţarea subunităţilor de motomitraliere şi înfiinşarea altui batalion de tancuri.
Primul eveniment important din viaţa unităţii l-a constituit primirea, în anul 1929, a primului Drapel de Luptă, ca simbol al onoarei şi gloriei militare.
La 1 noiembrie 1939, Regimentul carelor de luptă s-a transformat în Regimentul 1 Care de Luptă, concomitent cu înfiinţarea, la Bucureşti, a Regimentului 2 Care de Luptă.
1941-1945 este perioada în care tanchiştii dâmboviţeni au participat la războiul mondial, al doilea, şi pe frontul de est, ca şi pe cel din vest.
Eroi tanchişti dâmboviţeni, precum Viorel Mărcianu, Ion Giorgi, Virgil Negoescu, Ioan Roşescu, Valentin Dobrescu, David Ionescu, Petre Preda şi mulţi, mulţi alţii, îşi au numele înscris în Carta Nemuririi Neamului Românesc.
Unitatea noastră a fost permanent restructurată, încă de la înfiinţare, că aşa e firesc.
Dar astăzi, eu vă vorbesc, despre un lucru total, nefiresc.
Iată care au fost aceste restructurări şi transformări:
... (listă lungă)
Onorată asistenţă,
Atunci când tanchiştii au avut posibilitatea să vorbească despre complexitatea şi importanţa tancului, obişnuiau să-l prezinte la superlativ.
Rar s-a încumetat cineva să prezinte realitatea, adică adevărata soartă şi viaţă a tanchistului, răceala oţelului, praful şi noroiul, arşiţa şi ploaia, zgomotul infernal, hainele îmbâcsite de motorină şi sudoare, lumina violentă, precum şi alte neplăceri, toate acestea fiind chiar acelea care l-au făcut de invidiat!
De obicei, discursurile despre tanchişti aveau un ton optimist, fiind presărate cu citate celebre.
Iată că a venit momentul să spun că acele fraze iscusite nu-şi mai au rostul.
Desigur, pledoariile "pro tanc" făcute în spiritul tradiţiilor de luptă sunt mereu suspectate de un inerent subiectivism şi sentimentalism generate de "dragostea de armă".
Acest "defect profesional" însă nu ne împiedică să privim cu respect şi căldură înapoi, în trecutul trupelor de tancuri şi cu simţ critic faţă de momentele mai puţin faste din evoluţia acestora.
Apreciez că desfiinţarea unităţii noastre poate fi considerată ca un moment mai puţin fast din evoluţia tancurilor şi a structurilor de tancuri.
Aceasta este realitatea!
Chiar dacă ne doare, trebuie s-o acceptăm.
Şi trebuie s-o acceptăm pentru că suntem obligaţi să promovăm interesele naţiei române, într-un context generator de riscuri şi ameninţări la adresa umanităţii, iar responsabilităţile pe care România şi le-a asumat ca membru al alianţei Nord-Atlantice ne fac să fim părtaşi la realizarea acestui deziderat.
În Târgovişte nu mai sunt tancuri.
Dar noi, tanchiştii, am rămas!
Asta înseamnă că, spiritul nostru, al tanchiştilor, ca şi spiritul lui Vlad Ţepeş, va continua să existe!
Fie ca prestigiul Batalionului 1 Tancuri "Vlad Ţepeş" să rămână neştirbit, iar amintirea U.M.01303, 13 martie, cum îi spun eu, mereu frumoasă, ca o primăvară!
8 aprilie 2005
Lt.col. Trofimov Ifim, ultimul comandant al Batalionului 1 Tancuri "Vlad Ţepeş"
FINLANDIA (1)
Ieri, în acea clipă, sau secundă,
când am fost treaz,
un gând, ca o sulă, parcă,
m-a împuns şi mi-a spus să fiu breaz.
Cam de o lună,
apreciez şi presupun,
chiar nu băusem nimic,
dar e tardiv, s-o spun
acum, oricum...
Se pare că, analizând încet,
a fost chiar luna-n care,
n-am avut carnet.
Căci mi-a fost suspendat,
pe motiv de păcat, consemnat,
în teza amicului meu Baghi,
de doctorat.
Problema e că atunci,
timp de o lună,
probabil, ca să mă răzbun,
nici că am mai fost
vreodată beat tun.
Şi cred că am umblat
pe străzi, pe jos, fiind treaz,
asta numai ca să le fac
la toţi în necaz.
OK! Bine! A trecut timpul,
am fost cuminte destul!
Asta o spun, acum, zău!
Căci nu sunt nici primul,
poate nici ultimul,
cu această poveste, mereu.
Deci, ieri, aşa, chiar brusc,
în gât am simţit ceva,
ca un usc,
care s-a răspândit,
prin tot corpul,
influenţând imediat,
şi partea de creier
neafectat.
Mi s-a făcut o sete
cruntă, prin urmare,
vedeam în jur numai pahare!
Ştiu, nu e mare secret
că setea poţi s-o potoleşti,
cu apă de la robinet.
Dar setea mea a fost altfel,
a fost altceva.
O sete de FINLANDIA!
(va urma) Ifim, 7 aprilie 2013
când am fost treaz,
un gând, ca o sulă, parcă,
m-a împuns şi mi-a spus să fiu breaz.
Cam de o lună,
apreciez şi presupun,
dar e tardiv, s-o spun
acum, oricum...
Se pare că, analizând încet,
a fost chiar luna-n care,
n-am avut carnet.
Căci mi-a fost suspendat,
pe motiv de păcat, consemnat,
în teza amicului meu Baghi,
de doctorat.
Problema e că atunci,
timp de o lună,
probabil, ca să mă răzbun,
nici că am mai fost
vreodată beat tun.
Şi cred că am umblat
pe străzi, pe jos, fiind treaz,
asta numai ca să le fac
la toţi în necaz.
OK! Bine! A trecut timpul,
am fost cuminte destul!
Asta o spun, acum, zău!
Căci nu sunt nici primul,
poate nici ultimul,
cu această poveste, mereu.
Deci, ieri, aşa, chiar brusc,
în gât am simţit ceva,
ca un usc,
care s-a răspândit,
prin tot corpul,
influenţând imediat,
şi partea de creier
neafectat.
Mi s-a făcut o sete
cruntă, prin urmare,
vedeam în jur numai pahare!
Ştiu, nu e mare secret
că setea poţi s-o potoleşti,
cu apă de la robinet.
Dar setea mea a fost altfel,
a fost altceva.
O sete de FINLANDIA!
(va urma) Ifim, 7 aprilie 2013
sâmbătă, 6 aprilie 2013
Bilanţ
Bilanţ
Acum,
(6 aprilie 2013)
pe facebook
am mulţi prieteni,
la număr, 491.
Încet, da’ sigur,
până diseară,
n-o să mai am
niciunul.
Cam la minut,
mă părăseşte
câte unul.
Se pare că vestea
a căzut din cer.
Din seara asta
sunt
lefter.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)