Unchiul Andrei era fratele cel mai mic al mamei mele.
Era așa de bun și de blând, încât, toată lumea îi găsea numai cusururi.
Dar Andriușa era obișnuit cu treaba asta.
Tata nu-l lua la baltă, la scuturat vintire, pentru că, zicea el, Andrei l-ar fi încurcat și enervat, stând acolo, în cerdacul bărcii și făcând fel de fel de glume, căci la asta se pricepea, mai ceva ca Ion Creangă.
- De ce nu-l luăm și pe unchiul Andriușa cu noi, în baltă?
- Pentru că nu-i place să se trezească așa devreme și mai ales pentru că are de reparat la fronton, la gard, la barca aia veche, la cele șase ferestre și patru uși...
Uitai să vă spun că unchiul Andrei era tâmplar. Unul, extrem de priceput. Tot ce făcea era util, funcțional și durabil. Artă, cu alte cuvinte!
Cu toate acestea, unchiul Andriușa abia aștepta să venim noi din baltă, eu și cu tata. Pentru că, în arșița amiezii de vară, tata cădea frânt de oboseală, la umbră și răcoare, în camera dinspre nord, dar eu, după atâta legănare cu lotca, abia așteptam ca, împreună cu unchiul Andriușa, să evadăm pe întinderea liniștită a Dunării Vechi, în locuri numai de noi știute, unde vedeam doar apa, sălciile de pe mal și păsările cerului, unde puteam să ne scăldăm în voie, nevăzuți de nimeni și unde am auzit cele mai frumoase povești și năstrușnice întâmplări.
Astăzi, de ziua Sfântului Apostol Andrei, mi-am adus aminte că am cunoscut și eu un sfânt, pe unchiul meu, Andriușa, probabil, cel mai bun și mai blând suflet!
Era așa de bun și de blând, încât, toată lumea îi găsea numai cusururi.
Dar Andriușa era obișnuit cu treaba asta.
Tata nu-l lua la baltă, la scuturat vintire, pentru că, zicea el, Andrei l-ar fi încurcat și enervat, stând acolo, în cerdacul bărcii și făcând fel de fel de glume, căci la asta se pricepea, mai ceva ca Ion Creangă.
- De ce nu-l luăm și pe unchiul Andriușa cu noi, în baltă?
- Pentru că nu-i place să se trezească așa devreme și mai ales pentru că are de reparat la fronton, la gard, la barca aia veche, la cele șase ferestre și patru uși...
Uitai să vă spun că unchiul Andrei era tâmplar. Unul, extrem de priceput. Tot ce făcea era util, funcțional și durabil. Artă, cu alte cuvinte!
Cu toate acestea, unchiul Andriușa abia aștepta să venim noi din baltă, eu și cu tata. Pentru că, în arșița amiezii de vară, tata cădea frânt de oboseală, la umbră și răcoare, în camera dinspre nord, dar eu, după atâta legănare cu lotca, abia așteptam ca, împreună cu unchiul Andriușa, să evadăm pe întinderea liniștită a Dunării Vechi, în locuri numai de noi știute, unde vedeam doar apa, sălciile de pe mal și păsările cerului, unde puteam să ne scăldăm în voie, nevăzuți de nimeni și unde am auzit cele mai frumoase povești și năstrușnice întâmplări.
Astăzi, de ziua Sfântului Apostol Andrei, mi-am adus aminte că am cunoscut și eu un sfânt, pe unchiul meu, Andriușa, probabil, cel mai bun și mai blând suflet!
